septembrie, luni- octombrie, marti , 13

13 octombrie 2009
septembrie, luni- octombrie, marti , 13
Am incetat sa ma mai judec, sa fiu excesiv de critica, sa imi asum cate o vina, am incetat in toamna asta sa regret, sa mai vars lacrimi, sa imi pun intrebari la care sa nu fiu in stare sa raspund. Si credeam ca voi renunta si la blog, pe motiv ca sunt suficient de fericita pentru a nu mai avea altceva de zis, in afara zambetelor. Poate m-am inchis in mine si nu imi dau seama, pana la urma nu vad motive de tristete, culmea, eu, melancolica eu! Si faptul ca rad poate prea des e poate din cauza ca viata o percep ca pe o comedie care nu iti ingaduie decat un singur tip de reactie si atitudine?! Oare rasul meu e mai degraba sarcastic?
Credeam ca am inchis un capitol, da, l-am inchis, si e ca in celebra pictura a lui Dali, Die Bestaendigkeit der Erinnerung, ce fac eu aici cu titlul in germana e un act de barbarie, insa am constatat cu uimire la mine o constanta care m-a mirat. In toamna asta am avut senzatia ca vreau schimbare, profunda, pana la capat, cu tot riscul. Setea de viteza de asta vara, pe care mi-am explicat-o la malul marii, muscand dintr-o para si cu un articol din Dilema pe prosop, s-ar traduce prin nostalgia vidului, a unei iesiri din materialitate, ultima speculatie imi apartine. Intre timp, nu ii mai vad rostul. Lumea in care traiesc a inceput sa imi placa din ce in ce mai mult. Ma surprind angajandu-ma in conversatii pigmentate cu argou in piata, la coada la ceva, la semafor, la metrou, cam oriunde si cu oricine. Au inceput sa ma fascineze oamenii, pana acum ma acaparau textele. Nu cred in ce spunea un amic asta vara, asta din cauza ca i-o indusesem eu, si eram foarte convingatoare la mare, poate din cauza radiatiilor ultraviolete in exces, dupa o lectura a Romanului adolescentului miop, ca in carti viata e mult mai intensa si mai autentica decat in realitate. Poate atunci cand sublimezi trairi sau cauti substitute. Si eu am cazut victima lui Eliade, i-am sorbit texte in vara si toamna asta, am respirat prin personajele lui. Mi-a luat apoi ceva vreme pana mi-am dat seama ca nu se procedeaza asa, nu te poti ascunde in carti, mai ales pentru ca eu nu sunt ca Ileana sau Christina. Eu vreau sa fiu fericita. Doar atat.