inflationarii

e micuta de inaltime, vopsita bruneta, sau blond-violent, n-are masina, da ar vrea, are insa putina carte si multe pretentii. isi doreste un barbat cu bani, vila si copil, si muuuult shopping. la servici e trendy, in general trebuie sa ia multe pauze de cafea si sa iasa destul de des la o tigara, e total dezinvolta cu colegii, pe care ii provoaca la discutii licentioase in care farmecul flirtului sucomba din start, e o rasfoitoare notorie de cataloage avon, nu are cont pe facebook, da are pe hi5, unde se remarca prin prestatii dese, se da in vant dupa barfe cu subiect financiar, frecventeaza cat poate de des coafor, solar, beauty salon, dar nu atat de des pe cat si-ar dori, citeste cu nesat libertatea pentru femei, prefera barbatii in trening la volan de audi, mesteca guma in timp ce vorbeste cu tine, e inflationara in folosirea lui deci si ii plac aripioarele de la kfc.
partenerul ei, metonimic si sinecdochist vorbind, e mereu acelasi, un ins cu privire agera de felina in jungla, dornic sa-si demonstreze instinctele in trafic, vulgar pana la limita suportabilului, duhnind a parfum contrafacut de la colt de strada, rade usor si fara motiv, are scoala ca si ea, adica a vietii.
impreuna ei merg la mall duminica, dar nu cumpara nimic, eventual la cel mai mare, apoi la vreo terasa sordida, unde el sparge timpanele celorlalti si agita nervos telefonul, apoi la club, unde el nu are ce da gata, pentru ca e cu masina, si frustrat se repede la ce prada poate insfaca, ceea ce pe insotitoarea lui nu o misca prea mult, pentru ca e din romania si a fost invatata de mamica si bunica ei ca asa sunt barbatii.
mda: ii vedem in fiecare zi si daca ei nu s-au saturat de ei, ar trebui sa inceapa sa.

oracol

da, mai, dear d., "es ist super", das denkst du auch, iar eu nu ma bucur ca din colegul meu de generala s-a ales ceva neasteptat: remember, d., era vorba ca tu ai sa te faci om de stiinta, iar eu actrita sau whatever, si am cam inversat rolurile, si gratie facebookului am aflat de abia ceea ce s-a intamplat substantial: ca vei deveni tatic. mi-am amintit saptamana trecuta, by the way,de ochii tai incredibil de albastri, de cum ma tineai de mana in clasa a patra si nu stiu ce imi promiteai, de cum ii faceai praf la mate pe toti, iar eu pe alocuri ma inspiram din foaia ta la teza, cum am decis sa ne aliem in clasa a cincea pentru a acapara in siguranta impreuna premiul I, ghinionul a facut sa-l iau eu singura, drept pentru care era sa ma sufoci cu zapada in curtea scolii intr-o iarna, apoi eternele umilinte pana intr-a opta, cu trandafirii furati si daruiti in disperare unei colege care nu voia sa stie de tine, apoi incaierarea cu v., colegul meu de banca, in sfarsit urarea din oracol, la capatul unei poezii creatie proprie, urarea care sper sa devina realitate some day. pana atunci, d.f.p. va deveni in decembrie tatic, si cred ca e una din vestile grozave din toamna asta.

under control

ce i se poate intampla unei "lady" (aici o fereastra imbecila si bruianta a lui google translate imi zice "no result") care a avut ore azi de la 8 pana la 14 (including curs despre hitler), apoi a mers constiincioasa la BAR (it's not what you think!,)unde s-a preocupat de ziare de pe la 1900, si intr-un final a acostat pe la 18 la un eveniment cultural cu h.b.? e cvasi programul meu de vreo luna incoace, corporatist, dar still VIP, exclusivist si de pus pariu ca e cel mai reusit din viata mea de pana acum. anyway, in seara asta am facut transferul de la BAR la locul de intalnire partial pe jos, si ma grabeam "grozav" (aici google translate imi sugereaza "dandy", "classy" si "like hell"), cu papornita cu hartoage intr-o mana, in alta cu o punga de la shopping (cine e eficient, e), si colac peste pupaza cu telefonul comutat e radio in a treia mana, si castile in urechi la volum iresponsabil (se tot intampla lately, pe posturi triviale, in special pe zu), si man, tre sa schimb frecventa, pentru ca ma enerveaza cumplit ce aud, si in fuga mare, haladuind pe magheru, simt cum imi scapa un condur din picior, bine ca nu era din colectia de tocuri periculoase.

inainte sa incepeti sa radeti pot sa va comunic ca am redresat la timp situatia, pentru ca realmente in ultima vreme I have everything under control, mai putin la volan, but hey, nobody's perfect!

baby

in dreapta era un geam deschis, in stanga doar farurile masinilor din spate, lenese, prinse in capcana unei imense inertii, eu, inaintand in limite legale cu mainile uitate pe volan si privirea pironita in fata, dar infinit de departe, dincolo de soarele care apunea, dincolo de luceafarul de seara, dincolo de linia orizontului. ma odihneste neinchipuit sa vad cum parcurg metri, kilometri de asfalt, ca si cum as calca peste baltoace de durere, sau peste fante deschise involuntar in memoria mea ("te rog frumos, gropile sunt la cimitir, pe carosabil avem denivelari"). nu stiu daca actiunea in sine, de devansare, sau actul aplatizarii e generator de confort. sau micile slalomuri printre autovehicule, sau incadrarea corecta printre altele: e senzatia de luare in posesie, de detinere a controlului asupra unui obiect, in definitiv, care confera insa un statut si intretine o atitudine?

m-am intrebat de multe ori daca masina pe care o voi conduce e un el sau o ea, pentru ca am gasit mereu indeletnicirea in sine un mestesug exclusiv masculin, si incercam sa ma pozitionez in relatia cu ea, si mental nu reuseam sa stabilesc o conexiune, decat una de love and hate, sau mai degraba de teama, insa uneori e nevoie de un inger pazitor care sa-ti deschida ochii.
si acum ma simt ca in asteptarea unui copil, care nu e al meu si totusi e, sau al unei surioare. sunt sigura ca masina mea va fi o ea, si ca-i voi spune "baby" si o voi iubi ca pe fetita mea din metal fermecat, si pentru asta trebuie sa ma gandesc la un nume. dar nu ma gandesc la ea ca la un copil de adevaratelea, stiu ca si cand scriam la teza la doctorat simteam ca vine un produs al unei etape de devenire, smuls din fiinta mea, care sa ma intregeasca. judecand dupa paginile umplute inclusiv in ultima vreme, ma bucur de maternitati multiple. insa acum e something different, e partenera de care am avut de mult nevoie, dar nu am fost suficient de curajoasa pentru ea. sau poate e de fapt un alter ego pe care insa nu mai simt nevoia sa-l stapanesc, ci sa-l asimilez din cand in cand, e raspunsul meu clar si vizibil la societatea in care un filolog ca mine a fost acuzat de atatea ori ca doar pluteste.

firescul ca instrument

m-am tot cautat zilele astea, incercand sa ma repozitionez, frecventand locuri cunoscute, mergand acolo unde mergeam altadata, totul in vederea redescoperirii a ce dadea sens inainte. nu am reusit sa-mi dau un raspuns, si nu cred in ce spune n., ca romania nu e tocmai ce imi trebuie. e ciudat cum ni se intampla unele lucruri cand nu mai avem puterea sa ne bucuram de ele, sau poate e din cauza ca ni le-am dorit prea mult, si munca la ele si stransul din dinti ne-au obosit peste masura, pana cand au intrat in firescul pe care continui sa-l detest, pentru ca toata viata am fost altfel decat ceilalti si nu am sa ma opresc acum, cedand unei placiditati existentiale. si am si un truc in acest sens, am sa ma folosesc de firesc pentru a ma ajuta sa-i trec apoi granitele, l-am cautat doar pentru a ma securiza, dupa care i'm doing it my way.
si tot din acest ciclu face parte si urmatorul proiect: nu mai simt nevoia sa ma privesc in textele de pe blog, sa-mi impart viata cu cititorii, nu mai vreau sa le impartasesc nici un centimetru din bucuriile mele, iar de sublimari ma ocup singura. vreau doar sa spun ca si acest blog a avut un scop, de colectare a unor texte, refolosibile mai tarziu, si pana una-alta a functionat terapeutic. nu stiu care din ele, daca demersul estetic sau cel psihologic a stat la baza, dar se pare ca a funcionat bine, ca paravan la realitate, desi, de multe ori, a avut efect de bumerang. e foarte posibil sa dispara la un moment dat, pentru ca si-a atins scopul si a devenit inutil. mi-a placut mereu albul foii de hartie si cum brodez litere pe ea, mi-a placut mereu scrisul meu, despre care un grafolog amator zice ca denota fermitate si elan. e poate randul realitatii in locul virtualului si al internetului, al biletelelor de hartie si al privitului in ochi.

southeastern europe

saptamana trecuta am trait cea mai nesuferita conferinta la care am fost vreodata. poate si din pricina ca se chema young scientists' forum in southeastern europe, si ca erau aproape toti doctoranzi, chiar daca de varsta mea? nu stiu. pana mai deunazi eram cea mai plina de elan din peisajul germanisticii, dornica sa revolutionez suflarea autohtona. de data asta mi-am repozitionat oarecum perspectiva, mai ales cand mi s-a pus intrebarea daca gasesc ca problema identitara e specifica sudesteuropenilor. literar vorbind. n-am mai auzit de multa vreme ceva asa de nerod, poate de pe vremea lui l., care ma sidera uneori prin stupiditate, ma lasa fara replica. cel mai grav lucru constientizat ad hoc si procesat pana la indigestie in camera unui hotel corporatist din centrul vienei a fost aroganta inspaimantatoare a unor pseudo-sudesteuropeni, cu studii la universitati din vest, corupatoare pana in maduva oaselor de vicii si fasoane. un caz tipic pentru comertul cu identitati, si iata cat de superflua e intrebarea in cele din urma, din moment ce eu una nu cunosc natii mai dispuse sa se vanda si sa parvina decat cele din balcani.
si cu toooaaate astea, de ieri seara de cand am venit am o privire oarecum sceptica, dar ma simt ataaat de acasa aici!