schimbare, schimbari: la fata, la suflet

Entry for August 06, 2009
cand avem timp liber, facem tot posibilul sa il pierdem. cum necum, dar sa il facem praf. nu stiu de unde atata energie distructiva detinem, masochista, sadica, pe alocuri sinucigasa. nu ma gandeam sa fie adevarat, dar recunosc cu jena, ca cel mai bine m-am simtit in vara asta scriind. in timp ce sesizam strategii narative, teme si motive literare, ma bucuram concomitent de sarcasmul unuia din autorii mei preferati, depre care am privilegiul sa scriu. tot in momentele acelea, curios lucru, ma minunam cum mintea mea strabatea parcuri, miristi, malluri, manca o inghetata, se enerva, gusta un petic de cer senin. dar si afectele pareau sa functioneze la turatie neasteptat de buna, din moment ce o voce interioara imi spunea ca au fost frumoase dupa-amieze si seri impreuna, dar fara rost.
munca mea de om de litere vara: oaza mea de luciditate! of, odata cu inceperea facultatii nu mai promit sa ma descurc la fel de bine...
Publicat de Raluca la 02:17 0 comentarii
schimbare, schimbari: la fata, la suflet
schimbare, schimbari: la fata, la suflet


ieri m-am hotarat: mi-am facut breton. coceam de multa vreme o schimbare, si a venit si momentul sa o pun in practica. am fost blanda cu mine, nu mi-am facut ceva radical. de asta s-a ingrijit iulie asta, care m-a scos nitel din tâtâni. in timp ce ma chinuiam sa storc apa din piatra seaca, nu ca prima autoare de care se ocupa cea de-a doua carte a mea nu ar avea ce oferi, din contra, bodrozic e superba in toata opera ei, peste peisajul rural-idilic de la mine de la bunica s-au abatut multe vantoase, apoi arsite. o arsita ca intr-un roman de-al lui feridun zaimoglu. parerea mea e ca am exagerat fiind mult prea subtila, intr-o lume care nu are nevoie de asta decat in masura in care e o calitate care aduce bani sau poate fi luata de trofeu. filologul din mine a fost in vara asta tras pe sfoara. trebuia sa ma gandesc ca tufele de trandafiri din gradina, clocotind de flori sangerii, erau, asa cum stiam eu bine, de cel mai pur kitsch, nu stiu de ce am luat un cap rosu, i-am scos petalele si le-am imprastiat intr-un moment de reverie pe laptop. svemirska, welttraumhaft, era cuvantul care imi flutura prin minte cand scriam despre bodrozic. unul din putinele cuvinte in croata pe care le stiu. in romanul respectiv era vorba despre despartirea de copilarie, tot despre asta e vorba si in "jocurile daniei", dar in alt fel, in care cei doi nu isi dau pana la urma seama ce si de ce li s-a intamplat. doua carti fatale pe care le-am citit in vara asta. numai ca bodrozic constientizeaza imposibila intoarcere, in acelasi timp recunoaste din primul rand al cartii ca visele nu se maturizeaza niciodata, nu se incadreaza intr-o temporalitate si ca despartirea este un cuvant despre inceput si despre sfarsit, poate ar fi trebuit sa inverseze ordinea, oricum, e clar ca, incapatanata cum e, nu vrea sa renunte la copilarie. si e atat de cuminte si buna cu cititorul, faci pe distante mari o lectura autohipnotica, nu cum e cazul atator autori contemporani care isi bat joc de lector.
prin urmare, credem ca ne schimbam in timp, in realitate ne imbogatim, ne saracim, noi insine, unii pe altii, descriem diagrame ascendente si descendente, si de fapt ramanem tot noi, dar altfel. depinde de perspectiva. cei care ma stiu ma vor recunoaste si cu breton. ceilalti, nu au ce sa recunoasca. pentru aceia, eu sunt o persoana noua.