emil brumaru: testamentul detectivului Arthur

"1. Trebuie să stai mult timp singur ca să poţi auzi lumina. Trebuie să-ţi laşi nările în strujeni ca să simţi cum miros îngerii după-masă. Trebuie să baţi cuie în zid, şi zidul trebuie să fie roşu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ţi aureşti manşetele cămăşii cu fîntîni ca să atingi inocenţa. Şi mai trebuie, vai, mai trebuie să salvezi un brusture de la albastru!

(...)
7. Veniţi să vă spun de sînge! E cerul meu din pătlagini, e sufletul vechiului guşter trecînd peste-o fată de smirnă. Amin. Veniţi să vă spun despre carne. E marşul furnicii prin zahăr, e stamba întinsă pe şolduri. Amin.

8. Un om ce bate crini subţiri cu ciocanul în scînduri, ce prinde fîntînile albe de frunze, ce-şi lasă gîndul în stîlpii frumoşi şi suferă de lucirea liniilor ferate, un om fără iubire, fără tristeţe, fără surîs.

9. Vom juca biliard cu săruturi. Vom flutura-n evantaie subţiri, abia clătinate de-o mînă, vom fi transparenţi. Apoi, nedumeriţi de hainele noastre cu nasturi ucişi în tafta, de tot ce se întîmplă în case, vom risipi regrete din vechile noastre cravate. Cîte promisiuni, o, cîte saltele de lene sub suflet! Şi la urmă doar fuga de aceste cuvinte sălbatice...

10. Prins între rochii scrobite sufletul meu povesteşte. Despre fîntîna uitată-n dovleci. Despre-un gard de leaturi subţiri, cînd roabele-s triste. Prin răsuflătorile beciului se preling rîme de unt slăjit. În cristale scîrţîie poarta numai de umbră ştiută. O femeie îşi spală părul în ceai făcînd ziua să treacă." (...)

emil brumaru: testamentul detectivului Arthur

primavara noua

despre asta era vorba? despre cum sa redevin cea de dinainte de? multa vreme am crezut ca da. dar nu, oamenii nu se comporta precum calculatoarele, multumindu-se cu updaturi. probabil ca am altoit fericit o transfigurare binevenita, iar acum, ca mugurii stau sa invie, am primit confirmarea ei.
m-am intors vineri de la iasi. unde am, oficial, un birou aproape al meu, intr-o cladire inalta de marmura, cu tavane false si in hol cu o icoana imensa cu Sf. Spiridon. miercuri, urcand scarile, ii explicam lui m. (rasufland usurata ca e catolic, "catolnic", vorba lui l.) despre minunea cea mare a episcopului. securizante telefoanele zilnice ale lui l., searchul pe net despre oswald kolle, si, printre punctele culminante, filmul de pe tvr1 cu ecranizarea cartii lui allende, "casa spiritelor", citita de mine pe tarmul marii baltice si in curte la tara, de Pasti, long time ago. altfel, o liniste de mormant, cofetaria din centru, de la parterul unui hotel cu iz de monarhie habsburgica, si blood orange si sweet lily. de ce am din ce in ce mai putina rabdare cu oamenii?
si la intoarcere multe ogoare verzi, cu tractoare trasand brazde in urma carora scotoceau curioase berze, apoi oameni pregatindu-si gradinile de primavara. sunt incantata. primavara noua.