in noaptea de care este vorba a fost aproape zi. dupa ce vantul a facut ordine in nori, s-a lasat amurgul peste un senin suspect. un crepuscul lent, nesigur, brusc devenit tulbure, cataracta unui om batran. pe cer baltea o apa amestecata cu matasea broastei, in care pesti diformi se sufocau. in casa era pe jumatate toamna, pe jumatate iarna, iar afara teoretic primavara, boboci de lamaita intepau timizi membrana verde si nu indrazneau sa eclozeze. in spatele gradinii, tulpini din porumbul de anul trecut insistau sa-si arate siluetele incomplete, in timp ce boabe noi de visina se iteau pe dupa magazie, copiind actiuni de fiecare an. langa ograda gainilor, coacazul rosu sangera verde cu sclipiri livide. si el era oarecum la inceput, la acelasi inceput in care, ca de fiecare data in mai, e parazitat de larve sincere in foamea lor.
pe zidurile fantanii umbre jucau cu limbi de foc negru un sotron la care participau amintiri dintr-o alta copilarie. care inghitise si o alta, si acum era mult mai dificil pentru a. sa-si inventarieze viata, din moment ce nu mai avea una, ci doua, care nu putusera sa fie reduse la una. de unul singur, sotronul e ca o victorie intr-un concurs fara competitori, arbitru, juriu, prieteni si frati. de asta avea a. impresia ca nu mai recunoaste nici propriile amintiri, cand a., fara sa o mai fi vazut de atatia ani, anuntase ca da, se intampla. stabilisera altfel cand se vedeau mereu verile si de sarbatori si-si faceau planuri. iar de data asta a. ii facuse celeilalte a. o surpriza.
cand a. iesi dupa miezul noptii afara, vazu intr-un colt de cer cateva stele, iar in rest o taiara la obraji lame de vant, si iar balteau la orizont mlastini urat mirositoare de nori jenati. si cand s-a intors in camera cu soba calduta, substituind normalitatea lui mai, s-a gandit ca nu mai sta in casa de asta vara, ci intr-una de care nu-si aminteste cui apartine.
a doua zi, vantul stersese urmele de funingine de pe fantana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu