mai ca martie si aprilie

verde, din ce in ce mai mult verde zilele astea, si tutusi nu e decat primavara. ca si cand as fi diagnostificat o boala benigna. si tot ea aduce si vise culese din vieti intrauterine sau cine stie de pe unde, in care se inverseaza roluri. de dimineata am ascultat o poveste despre cum n. a primit un buchet in care se intercalau maci, dar unii giganti. mohnblumen, ca la keller sau la celan. ca sa suplineasca nevoia mea de liniste. ziua de azi arata pe la 2 ca o mancare proaspata in farfuria din fata mea, cu galuste de nori albi invadand iremediabil acoperisuri. ca si cand puteam sa uitam ca exista blocuri, azi le-am trecut cu vederea, sau nu, m-am amuzat cum norii le drapau si inghiteau trupurile din beton had. in plin centru se desfasura un peisaj despre care as fi putut crede ca e o mutatie in fenotipul bucurestiului. norii muscau hulpavi si din gandurile mele, apoi am inteles mi-am amintit de magheru iarna, si iar n-am mai recunoscut nimic, Doamne, parca nici n-a fost, uneori imi zic ca e doar in mintea mea, ca tot ce nu e real nu dureaza. si pe seara, ziua era inghitita iar de toamna sau iarna,si in pasaj la fel, priviri care dor, cautand umbre sa tina de urat, sa urce scarile, sa mearga acasa, sa guste in fuga ceva, sa se aseze la televizor si sa dea telefoane de noapte buna. si sa puna un diagnostic eronat, dar bun ca o paine scoasa din cuptor, cum ca e nevoie de rabdare.