plecare

gara din münchen, vazuta de la hackerbrücke, adica o statie inainte de ea, e ca un presentiment inaintea plecarii, un preludiu la despartire. mai multe sine, unele in linie dreapta, altele taind si intersectand cu precizie pe urmatoarele, si pe fundal emblemele orasului: domul cu turnurile rotunde, alter peter, olympiaturm. la hackerbrücke, pe terasa unui hostel, incepuse sa ploua, in sfarsit, dupa zile intregi de canicula, si m-am adapostit si eu in prima faza alaturi de ceilalti, dupa care am vrut sa ies, dar usa se blocase, si am sarit pe fereastra, direct in ropote. a cazut o ploaie nervoasa, isterica, grabita, hohotind, acompaniata de fulgere albastre, din care ne-am revenit la fel de urgent, ca dupa o pacaleala. mai traisem o ploaie de vara in germania in 97, cand in camera de la mansarda am crezut ca se prabusteste cerul pe mine. si acum m-am intors acasa la münchen tot intr-o mansarda, era 2 noaptea si clopotul bisericii nu mai batea, si ciresul se lasa furat de frunze galbene, si tunetele substituiau batai de inima. am fost penibil de prozaica, am urcat scarile, m-am uitat pe fereastra fara ganduri, apoi culcat. de dimineata era tulbure, ceasul bisericii batuse de nenumarate ori, era preziua plecarii.