planul de toamna

m-am trezit de ceva vreme, si gandul asta nu mi-a dat pace la Locurile Sfinte, ca in fapt mai am enorm de multe de invatat, despre viata, despre latura ei practica. se pare ca fiecare decada de viata aduce cu sine o noua atitudine, necesitatea unei abordari fresh, a unor reinventari si reinterpretari. din deformatie profesionala, puneam pana acum etichete. pe studenti, ok, era un fapt firesc, mai grav ca si pe cei din jur. in special pe cei care, din pricina standardelor sau probabil a temerilor mele, nu apucau sa-mi devina prieteni. mai adevarat e ca nici ei nu-si dadeau foarte mult silinta, oricum, dezinteresul era mutual si consensul mi se pare linistitor, chiar daca e contraproductiv. pana de vreo cativa ani, cand am constatat ca legaturile trebuie sa treaca proba timpului ca sa fie validate, ca substantialul garanteaza durabilitatea, si nu amanuntele si accesoriile.
la fel, timpul imi va da dreptate daca toleranta e eficienta a la long, daca trecutul cu vederea te protejeaza de angoase, daca flexibilitatea in relatie cu celalalt si creditarea lui dincolo de indoieli te ajuta sa descoperi o complementaritate de care altfel te-ai fi lipsit. si pentru ca toamna a dat mereu gongul intr-un an nou, iata planul meu de septembrie. desi in ianuarie imi promisesem ca incep un an nou, nou-nout. care simt ca de abia acum se materializeaza, sau ca munca de abia incepe. cum suntem foarte receptivi la nou, probabil antrepriza ma va captiva, cel putin o vreme, cum s-a intamplat si anul trecut cu proiectul si cu noul statut. si atunci voiam o testare a mea, a reactiilor in noul mediu, mi-am pus deliberat la incercare conceptiile in fata huzurului realitatii, si am castigat. cel mai probabil din cauza programului incarcat si a responsabilitatilor. acum imi propun sa investesc intr-un teren destul de instabil, dar extrem de fertil: explorarea alterului pe filiera comunicationala. daca omul nu ar fi fost inzestrat cu afecte, era mai simplu si mai putin primejdios, pentru ca suntem cu totii, oricat de cerebrali ne-am declara, vulnerabili pana la autoliza in fata sentimentelor. si de aici ma declar exonerata de grija ca intreprind un demers egoist, din moment ce sunt expusa in mod egal. nu ma rugam eu pe Muntee Maslinilor sa schimb lumea? iar, dorinta fiind una recurenta, de dupa vara lui 2003.