raspunsul

in seara asta am stat 2 (doua) ore sa scriu un mail. niciodata nu m-am pomenit asa, pentru ca, atunci cand pun mainile pe taste sau pixul pe hartie, cuvintele curg fara nici un fel de dificultate. asa a fost dintotdeauna, un dar de Sus, pentru care nu am facut mai nimic, l-am primit pe gratis, imi amintesc ca in clasa a treia le-am siderat pe invatatoare cu o compunere despre o furtuna. intre timp, siderez pe cine apuc, dar mereu in cadre prestabilite, de un profesionalism acut, sau inopinant, si aiurea. numai ca acum am avut un ritm de frazare si deletuire formidabil, si mi-am dat succesiv note de patru pentru ezitarile ingrozitoare, si apoi mi-am amintit ca tre sa invat sa las orgoliul la o parte, macar din cand in cand, si am renuntat la invaluiri si pretexte de aparare, si in cele din urma mi-am marturisit ca asta e, am sa-mi sustin intuitia pe toate planurile, cu orice risc. ca si cand trebuia sa spun un "da" sau un "nu" crucial, si m-am straduit sa fiu cat mai obiectiva si neevaziva, ceea ce niciodata nu imi reuseste, dar de data asta a vorbit natura mea primavaratica, cu mult soare. sper ca de data asta voi fi premiata, macar pentru scripte, macar pentru stil si coerenta, ca la rezolvari de ecuatii nu am excelat niciodata.