aripile de aici si de dincolo

m-am plictisit de absentele din viata mea, de constientizarea lor, atunci cand cred ca imi e iar bine si imi sunt iar autosuficienta, de cum trec de la fetisizarea unor momente la aplatizarea lor, de cum repet in gand alter-egoului meu secvential si intermitent ca nu am mai trait de atunci cu o asemenea intensitate, cand in realitate vorbesc de fiecare data celuilalt suflet din mine, in ipostaze disparate ale sinelui meu, de el si de ei. acel suflet primeste de la mine de nu stiu cate ori pe zi broderii tandre de afirmari si reafirmari, priviri calde ce topesc griji si necazuri, silabe tamaduitoare, soapte de noapte buna. nu stiu daca acel al doilea suflet din mine se va imbraca vreodata in carne, pentru a-i atinge aripile. inca mai cred in vara lui 2009 ca intr-un moment de gratie, intr-o minune care a tinut mult prea putin, pentru ca nu era din lumea asta. si poate la un moment dat va veni si cea de aici, si daca nu, din fericire toti oamenii sunt muritori, si dincolo se va desavarsi tot ceea ce noi si ceilalti nu putem implini.