marți, 1 iunie 2010

amurg

prin plete imi flutura fumul lemnelor ingrijind de mancarea de sambata,
cand norul a tras la indigo ploaia de vara trecuta,
si au cazut din cer boabe mirate de sidef,
care s-au topit pe mana mea.
peste spinarile dealurilor se unduie duios un prezent fara trecut,
cascand copilaros a somn.
cand soarele inchide ochii dupa coline
ierburile isi descanta una alteia de deochi,
in cazanul de miresme nu mai stiu de ele
si luna mesteca ascutit in ele cu argint,
si in sat cineva boceste in tacere un mort.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu