cv

aveam o melodie care ma obseda, una dintre ele, whatever, si eu ma mir, facand un bilant, cu cata usuratate trec de la un subiect la altul, poate din pricina efemeritatii suparatoare a oamenilor de care dau, in fine, adrian daminescu, "sunt doar un om", care a rascolit in mine pe A1 amintiri din copilarie si ganduri de regresie in timp, devenit atunci circular. era in december, 29, intuneric, oboseala, curtea de arges, vidraru, autostrada, o masina imensa care ma imbia la somn, cu doar 100 km/h la activ, iar perceptia mea deformata a realitatii, national fm, melodii pe care nu le mai ascultasem de cand eram mica. ce forta extraordinara are refugiul in copilarie, psihologii spun ca e un mecanism de aparare! si cat de mult te poti insela regresand in imaginatie. ma gandeam, for real, ca that's it, are sens, se inchide un cerc, si come on, asteptam de la inceputul lumii asta! imi amintesc ca am scris chiar pe situl lui daminescu, cu numele meu de botez, am blogged ce am simtit in momentele acelea, si bine am facut, trebuie sa ne bucuram de tot ce ne da Dumnezeu. in mod sigur ne va folosi mai tarziu. cum nu ma gandeam eu sa pot sa scriu ever pe blog despre 29 december, asa curand, cu atata lejeritate si lentoare, vorba lui kundera.
niciodata nu am fost mai convinsa ca saptamana asta de mantuirea mea. vorbesc serios. sunt norocoasa cu ce mi se da si mi se ia. si ce nu mi se ia. pentru ca asta imi alimenteaza speranta. privind in urma, realizez ca fara experienta unor evenimente din trecut nu am fi evoluat, nu am fi facut niste pasi spre completarea unor date. toata lumea stie ca e nevoie de un cv si o scrisoare de intentie cat mai bune pentru a obtine ce ne dorim. so, teoria mea makes sense.