soothing

cred ca era luni, dimineata in care am deschis ochii si m-am mirat ca nu mai sufar. nu stiu, ba stiu, cum a survenit vindecarea. stiam ca asta e solutia. in definitiv, era totul ataaaaat de simplu. e sau nu e. si am obosit de remanenta trecutului, a sufocantei veri, a frigului de asta iarna. cred ca trebuie sa multumim Cerului pentru ce ne da si ne ia, pentru ca a fost bine, chiar daca pentru scurt timp. ce e sa fie dureaza mai mult. hopefully. si teoria lui l. de aseara de pe la orele 23 avea sens, ca doar nu degeaba am primit eu de ziua mea de la el "salammbo", dupa ce in iunie anul trecut ma cadorisise cu "numele trandafirului". ei da, probabil si vara asta o vom sfarsi pe un tarm de mare, el disperat ca iar a cheltuit o avere pe carti comandate pe amazon.de, eu hotarata sa luam cu asalt terasele de la vama veche. de data asta, cu sandalele cu toc, veronesse, din mallul din pitesti, peste care a venit toamna si nu am apucat sa le port, dupa ce facusera cu mine drumul pana la 2 mai. ca tot se intreba el anul trecut unde e persoana deschisa si toleranta pe care a cunoscut-o in trenul de sofia in 2006. aseara la telefon nimic nu ma mai putea clinti din linistea infuzata de el, care, in timp ce imi sugera sa facem un proiect, dupa ce m. ne ameninta de la sibiu ca declansam ofensiva, ma intreba de ce dupa "als " vine verbul, spre deosebire de "als ob", si a trebuit sa-mi dea dreptate, cu gramatica helbig/buscha in mana, ca nu ma credea altfel. and yes, si asa boem si dezlanat in ce scrie cum e, multumesc si pentru l., ca exista si nu-mi incurca viata.