intalnirile

ieri sau alaltaieri ma trezesc ca visez (chiar era cazul?)ca cineva imi da intalnire pe malul unui rau, al senei, i guess, din moment de orbecaiam prin paris. cred ca visul era in prelungirea altor secvente de la varsarea in mare a unui fluviu, imaginea unui estuar larg mi-a staruit ceva timp in minte. ce nu imi amintesc e daca secventele sunt din aceeasi noapte, pentru ca ar avea oarecum logica. teoria mea despre suprapuneri am incercat s-o verific iar noaptea trecuta, la Sf. Dimitrie, si de data asta am fost atat de acurata, ca am amalgamat cam toata viata mea, din dorinta de precizie absoluta, in speranta ca va urma un raspuns coerentei mele exacerbate. imi tot pun intrebarea asta, si ma plictisesc eu insami de ea: alegem oamenii care sa ne insoteasca prin viata in urma unui concurs, a unei competitii din care unuii ies singuri, altii sunt eliminati fiindca "asa a fost sa fie", iar la altii renuntam noi, din ratiuni bine stiute? sau se aleg ei insisi, prin intrari si iesiri benevole din ecuatiile destinului. matematica nu a fost ever punctul meu forte, asa ca imi permit sa nu inteleg. si totusi, la o gandire simpla, raman langa tine cei pe care valurile vremii nu-i darama, care nu se lasa invinsi de aparente, care sunt capabili sa exerseze rabdarea si alte virtuti crestine alaturi, care nu pun etichete, si pe care VREI si tu sa ii lasi acolo.