am inteles ieri seara, aproape de miezul noptii, cu ochii la finalul din homo faber, sursa tragediei mele: fictionalizarea vietii, perspectivizarea oricarui eveniment prin prisma memoriei afective a diverselor lecturi. sau, cum zicea tot frisch, prin gura lui gantenbein, alt fentator celebru al realitatii: "ich stelle mir vor." acum totul are sens: e evident ca, in masura in care mintea si sufletul transpun permanent prin drapaje in literatura sau compara involuntar secvente subliminale cu cele reale, se produce un clivaj intre cotidian si imaginar. si nu stiu cine in lumea asta ar putea raspunde nevoii acute, nascute probabil din deformatie profesionala, de a furniza si reactiona sfidand cu buna stiinta legile prozaicului. ich meine, de-adevaratele, nu in proze.
nu cred ca mi-a dat prin cap pana acum sa adresez aceasta intrebare lui h.b., cel mai in masura sa raspunda la ea. asa e, langa h. viata a avut intotdeauna o alta calitate, chiar si in momentele domestice, cand il contemplam din pragul usii cum scria, fara sa stie, si daca ciocaneam si-mi ceream scuze ca-l intrerup ridica ochii din hartie uneori extrem de prezent, alta data din alte lumi. sau cand gonea cu 200 pe autobahn cu schwarzkopf pe bayern 3, si eu ii povesteam despre proiecte grandioase, printre care monografii despre deutschsprachige autoren in suedosteuropa. h. a fost dinainte de a ma cunoaste cel mai aprig sustinator al meu, si nu s-a dat nici un moment inapoi de la a crede cu tarie ca pot revolutiona germanistica de pe aici. anyway, in toate ipostazele in care l-am trait, h. a ramas artistul, omul care se ridica, din lumea asta pornind si iubind-o, deasupra ei, si de asta ii mai spun eu din cand in cand, el crede ca glumesc, dar e adevarat, ca "vezi, mai h., so einen mann wie dich brauche ich..."
dar oricum, pentru mine a fost un aha-erlebnis aseara, dupa care am inchis cartea linistita si am adormit fara complicatii, din nou victorioasa prin excentricitate asupra lumii de afara. si raman la parerea ca viata fara sentimentul irealitatii iti strepezeste dintii, lasa gura punga, iti ramane in gat ca o bucata de gutuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu