11 aprilie 2010

nu am mai fost demult asa obosita ca azi, desi tre sa marturisesc ca am avut un debut in tromba in ziua de 11 aprilie, cu trezire la 04. 45 a.m., atata ca a fost in unul din orasele mele preferate, adica viena. am premeditat sa ma trezesc acolo azi, in masura in care premeditarea merge mana in mana cu ofertele austrian airlines. anyway, am deschis telefonul, desi o luasem inaintea alarmei, l-am pornit ca sa o opresc, si m-am trezit cu un sms de la un insomniac, probabil, desi nu il stiam asa, dar poate a devenit intre timp. restul a fost simplu, am prins avionul in timp oarecum util si am avut un zbor necomplicat, of, taman eu, care sfidez consecvent cotidianul, sau nu, a falfait de cateva ori spre aterizare. in rest, primavara si aici, si la otopeni, si cand am ajuns acasa si era 12, am realizat ca nu mai pot face acordul subiectului cu predicatul, si dupa o masa de la care nu mai tin minte mare lucru, decat ca a fost frumos, s-a impus inchiderea telefonului si redeschiderea unui ciclu de somn, intrerupt brutal. nici acum nu sunt foarte sigura de cum ma simt, toata lumea mi-a pus intrebarea asta imbecila azi, si probabil ca raspunsul meu cu oboseala a fost pe plac, doar ca e o coincidenta. azi e o zi ca oricare alta din calendar, e ziua tatalui meu si a unui prieten de la muenchen, si poate maine am sa scriu mai multe despre cum m-am simtit azi. pot insa relata ca ieri si alaltaieri mi-a fost extrem de bine la viena, mi-am confirmat un statut, o stare de spirit care e un fel de a fi, care dureaza de atata vreme, incat nu vad diferenta dintre cum eram acum 10 ani si acum. sufleteste, altfel da, e o evolutie la care pe atunci doar visam, nerealizabila altfel decat in durata cronologica. asta e, suntem ontologic programati asa, nu e un lucru pe care sa-l schimb. altfel, din cat de acasa mi-a fost viena zilele astea, nu pot decat sa mai imi dau un 10 si la capitolul liniste si linistire. wow, cata modestie! but it's a fact, m-am saturat sa-mi cer scuze si sa regret ca sunt asa, si poate ar trebui sa ma impac si eu cu gandul asta, care le displace multora, si care ar trebui sa ma flateze. si daca o zic eu despre mine, eu, cel mai aspru critic, inseamna ca asa e.