privirea la stanga

o dimineata de luni, cu acealasi tramvai, aceeasi zona plina de comercianti ambulanti, si acelasi chei al dambovitei. soare din toate directiile, nu m-am putut feri, m-a nimerit in plin. apoi traversarea grabita de la acelasi semafor, privirea care se duce involuntar spre stanga, apoi "stop, ce faci?", nu, si apoi o tiganca la un colt de strada, cu lalele rosii, apoi cu autobuzul, si iar privirea spre stanga, si nimic, am intarziat la seminar. iar cand s-a terminat si ziua mea de servici, m-am asezat pe scaun in alt autobuz si am decis sa imi sorb momentele de mourning, asa cum unii iau un ceai. si iar a fugit privirea la stanga cand am trecut pe langa parcul cu poduri si porumbei, dar copacilor le crescusera aripi verzi de clorofila, si iar nu am mai recunoscut nimic, si mi-am zis ca va veni iarna la un moment dat.