colaj

mi-am pus lykee li, iar, azi, cand am traversat centrul vechi cu ochii in lacrimi. e prima oara? da, prima oara de cand declaram acolo, intr-un sms, ca le insir pe ata ca pe margele, si replica suna ca se vor transforma in smaralde. cantecul suna ca asta vara/toamna sau al catelea anotimp din alta ordine si galaxie a fost, si eu as putea afirma, dedublandu-ma sau detripladu-ma sau demultiplicandu-ma ca sunt aceeasi. ma mint, de jumatate de an ma mint in nestire, lucrand minutios la un scut de protectie. de ce nu am atata curaj sa marturisesc ca sufar? dar nici asta nu mai stiu daca e adevarat. pune-ma sa ma urc la volan si in secunda doi demonstrez contrariul. de cand traiesc fara sentimente simt, tocmai, ca nu traiesc, si asta e cool. aseara la internations am iesit cumplit in poze, si culmea e ca le-a facut un fotograf profesionist. in pozele lui ieseam intotdeauna minunat, in cea din piata ateneului cel putin paream desprinsa dintr-un goblen de epoca. cand am aterizat de la iasi la bucuresti m. declara ca das wuerde sie sich nicht jeden tag antun. saptamana viitoare plec la porto. ca sa ma invat minte, locatia din bd. primavarii si ce a mai continut ea au fost un fiasco ce a culminat cu invitatia unui gentlemen turc de la ambasada, de varsta alor mei, luam cina impreuna in weekend. mai bine de atat nici in cosmarurile mele nu se putea.