am venit. imi doream mult sa ma intorc la bucuresti, orasul de peste sufletul meu, ca un pod peste o apa cu maluri imposibil de conciliat. nu cum e c., matrice vitala, spatiu al angoaselor, barometru al neimplinirilor. cum a fost cand a venit b., ca sa implineasca, si de fapt a confirmat o imposibilitate. atunci nimic nu avea mai mult sens decat el si cu mine acolo, numai ca eu incetasem sa exist, si nu mai era decat el si cu m., care acum a devenit si ea altcineva. si el e altcineva, cel putin din noiembrie anul trecut, si din nou in martie, cum nu as fi gandit in veci ca isi poate schimba culoarea. in multe randuri am realizat ca nu imi e dor de momente si de mine, cea din clipele acelea de gratie, ci de el, numai de el, asa cum e si cum nu pot fi eu cu el. azi noapte cutreieram intre somn si veghe str. pitar mos, ca ieri aievea, si sunt devoid of feelings, tocmai de aceea am libertatea sa dispun de mine si de ceilalti dupa bunul plac, si de aceea spun ca nu ma dor amintirile, nici nu-mi lipseste, si nu pot face nimic,si nu vreau, pentru ca nu se mai poate face, a intrat totul in mormant si nu mai invie.
sunt doar eu si cu orasul meu preferat, singura ca si la münchen, dar inconjurata de oameni si de familie, dar fara sentimente si probabil si ohne eigenschaften. azi aleile, blocurile si copacii de pa strada mea nu aveau sens, iar acum aproape jumatate de an sclipeau in clestarele palatului care se invartea dupa soare. n-am sa uit, pentru ca nu am de ce, acum niste ani am uitat ca sa ma eliberez, dar acum sunt libera si imi permit sa nu uit.
nu, nu e cum crede el, alles in meinem kopf. tot ce nu e din lumea asta e din cealalta si Hristos nu e din lumea asta. cand a venit realitatea sa inghita tot, atunci nu mai era El si s-a cunoscut. de asta am preferat sa raman langa El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu