in seara asta cineva fugarea pe altcineva, de fapt urmarea, sau urma, in straie negre, si talpile atingeau firav zapada, dupa ce se hotarase sa lepede incaltamintea. mi-a staruit in minte cateva secunde imaginea piciorelor dezgolite, ca niste ghiocei in albul proaspat si afanat, apoi miscarea intr-o clipa de infinita gratie, trecerea pielii calde, iesite din adapostul pantofilor cu toc, intr-o alta dimensiune, a valatucilor reci de zapada. si, surprinzator, intr-un final, marea, care mai avea putin si ingheta si ea, pierduta intr-o zare in care nu se mai credea descoperita, cu valuri aparent incremenite, tresarind ca niste coame de roibi neputinciosi.
lykee li following rivers, paradoxal acum nimic nu mai aminteste de vara, oricat am vrea sau nu sa credem. nu, eu nu. ok, si daca suntem maturi si strong si neimpresionabili, si duri si cu everything under control, si spunem cu zambet fals vorbe menite sa-i convinga pe altii de asta, si pe noi eventual de cat de josnici suntem, care e castigul? ca suferim mai putin, ca am devenit constienti de cat de accesorii ne sunt lucrurile lumii asteia. ce nu e in plus sau inutil aici? in seara asta cred ca grija pentru celalalt, sau jertfa aducatoare de bucurie pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu