acum un an pe vremea asta ma aflam la curtea de arges, la o pensiune de langa manastire, iar in noaptea de anul nou m-am intamplat in compania exclusiva a unor cupluri cu copii mici, unii in carucior, si la miezul noptii am iesit afara la artificii, m-am privit prietenos si cald cu convivii, cu care dealtfel nu aveam nimic in comun decat statutul ontologic (chiar, nimic!), si in efuziunea momentului mi-am promis in gand ca va fi unul din cei mai frumosi ani din viata mea. tot atunci am promis sa devin o sotie si o mama buna.
in februarie a nins mult si a geruit, si nu m-am crutat deloc si am insistat sa parcurc cat mai mult din materialele de la biblioteca. au fost zile in care mi-a fost un frig visceral, care a patruns pana dincolo de maduva oaselor, cu rezultat cert tratabil doar de antibiotice.
in martie am continuat lectiile de sofat si pe 15 am facut o simulare de examen si m-am trezit intr-o dupa-amiaza in titan, vazand cum politistii se urca si coboara din masinile candidatilor, si prin mintea mea a adiat un aer elidian presarat cu interventiile demonilor amiezii, si am facut 1000 de pasi inapoi si am scuipat in san. primavara impletea in plase moi cregile din parc, unde cu d. am hotarat sa ne facem noi promisiuni si sa dam un like pe pagina de facebook a dragostei.
in aprilie parcul i.o.r. era invesmantat ca o mireasa verde, rece si inaccesibila, tinand in maini tufe de narcise. m-am prezentat temerara la examenul de conducere, pe care l-am promovat cu zero puncte penalizare. intre timp, zona de examen era cartografiata pe nenumarate post-ituri, cu carioci colorate, si politistului i se facuse un portret-arhetip, pentru a fi sigura ca ii fac fata in oricare din ipostaze.
mai s-a insinuat lilial in calendarul inimii mele, asa cum o face de obicei, cu petalele nonsalante lasate de pomi sa ne ninga. asteptam pe corsi.
in iunie, prima intalnire si primul drum cu ea, o zi cu stropi fini de ploaie de pe cerul de acuarela pe la mihailesti, cu m., cat sa punem in functie stergatorul din spate. la reprezentanta am stiut din prima ca e ea, si am iubit-o tot de atunci.
in iulie am decis sa purcedem la c., primul meu drum pe autostrada, dupa vreo saptamana de nopti nedormite, trac si dureri de stomac. apoi chinuitoarele parcari prin m. si ploile, si fordul fiesta argintiu cu numar de metro care nu stiu ce cauta pe ulita noastra, ba stiu, sau nu, imi pot imagina, sau cum am mutat-o in ultima clipa pe corsi din calea crengilor salciei, alungate de furtuna.
in august am venit in bucuresti si am aflat ca sunt completely alone. ca sa o iau pe corsi in centru, trebuia sa ma vad acolo cu cineva. dupa cateva tentative de aerisit, shopping si lamentat cu a., am renuntat si m-am inchis in castelul meu. nici macar ca sa scriu, a fost o vara total neproductiva, ci ca sa agonizez in tacere. cu dureri de cap si in tot corpul. ca sa ajungem pe 25 la tel aviv si apoi la Locurile Sfinte.
pe 1 septembrie am primit un sms, de genul penultimului, de la b. era primul. "b. cu litere mici dar cu suflet mare". totul avea sens in septembrie, absolut totul.
in octombrie la c. tot avea sens, si eram atat de sigura ca avea for the rest of my life.
in noiembrie am inteles ca temerile mele aveau un suport real si ca trebuie sa fug, inainte sa-mi para rau. tot in noiembrie lumea de la c. a amenintat sa piara.
in decembrie am facut multe drumuri prin bucuresti cu corsi, am petrecut ore bune de Craciun la sectia de geriatrie a unui spital si m-am incredintat ca orhideea ai carei boboci se uscasera din fasa in septembrie are de adevaratelea ramuri cu rod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu