oracol

da, mai, dear d., "es ist super", das denkst du auch, iar eu nu ma bucur ca din colegul meu de generala s-a ales ceva neasteptat: remember, d., era vorba ca tu ai sa te faci om de stiinta, iar eu actrita sau whatever, si am cam inversat rolurile, si gratie facebookului am aflat de abia ceea ce s-a intamplat substantial: ca vei deveni tatic. mi-am amintit saptamana trecuta, by the way,de ochii tai incredibil de albastri, de cum ma tineai de mana in clasa a patra si nu stiu ce imi promiteai, de cum ii faceai praf la mate pe toti, iar eu pe alocuri ma inspiram din foaia ta la teza, cum am decis sa ne aliem in clasa a cincea pentru a acapara in siguranta impreuna premiul I, ghinionul a facut sa-l iau eu singura, drept pentru care era sa ma sufoci cu zapada in curtea scolii intr-o iarna, apoi eternele umilinte pana intr-a opta, cu trandafirii furati si daruiti in disperare unei colege care nu voia sa stie de tine, apoi incaierarea cu v., colegul meu de banca, in sfarsit urarea din oracol, la capatul unei poezii creatie proprie, urarea care sper sa devina realitate some day. pana atunci, d.f.p. va deveni in decembrie tatic, si cred ca e una din vestile grozave din toamna asta.